Rugăciunea de vineri sau Jummah este o rugăciune importantă pentru majoritatea milioanelor de musulmani din întreaga lume. Ea are loc în fiecare vineri la prânz și, ca orice altă zi sfântă a lui Dumnezeu în religia musulmană, are o semnificație puternic spirituală și are legătură cu tradiţiile sale.
Rugăciunea de vineri este, în esență, un moment în care comunitatea musulmană se adună pentru a se ruga lui Dumnezeu în tăcere. În această lucrare, vom descoperi ce este Rugăciunea de vineri, când are loc, și cele mai importante tradiții și semnificații religioase de care face parte această rugăciune.
Ce este Rugăciunea de vineri
Rugăciunea de vineri este una dintre cele cinci principale rugăciuni obligatorii pentru toți musulmanii. Această tip de rugăciune se face la locașele de cult musulman, în cadrul cărora se poate servi și un discurs religios. Cu toate acestea, rugăciunea poate fi făcută de orice musulman acasă.
Când are loc Rugăciunea de vineri
Rugăciunea de vineri are loc în fiecare vineri, adică o dată la săptămână, la vremea prânzului. Pe măsură ce soarele ajunge în cel mai înalt punct, toți musulmanii se adună împreună la locașurile de cult (moscheea), unde împărtășesc aceeași conștiință religioasă.
Semnificația Rugăciunii de vineri
Rugăciunea de vineri are semnificații puternice pentru toți musulmanii. Desigur, scopul principal al acestei rugăciuni este să se salute și să-L adore pe Dumnezeu. Dar există și alte scopuri și simbolisme importante cărora li se atribuie o semnificație specială.
Simbolismul rezidă în a aduna toți musulmanii care locuiesc în aceeași regiune și a-i aduce pe aceeași cale, simbolizând astfel unitatea și solidaritatea comunității musulmane. Această unitate și solidaritate sunt, de asemenea, simbolizate prin purtarea acelorași haine și prin posibilitatea de a servi un discurs religios.
Tradițional, este obiceiul ca femei musulmane să participe la rugăciunea de vineri, dar să stea în mijlocul încăperii și să se roage separat de bărbați. Astfel, reușeste să se creeze un sentiment mai puternic de unitate și solidaritate în cadrul rugăciunii. Astfel, adunarea pe care o are sentimentul de unitate în cadrul comunității musulmane este, de asemenea, simbolizată de rugăciunea de vineri.
Simbolismul spiritual
Simbolismul spiritual al rugăciunii de vineri presupune ideea că musulmanii celebrează îndeplinirea comenzii lui Dumnezeu de a se ruga în fiecare vineri. Este, de asemenea, simbolul unirii tuturor musulmanilor împreună pentru această rugăciune comună.
Înfăptuirea Rugăciunii de vineri
Rugăciunea de vineri se începe cu Imamul (persoana care leagă toate persoanele din comunitate într-o rugăciune de bucurie și unitate) care declanșează rugăciunea prin citirea de versete și surate din Coran. Dansul urmează ritualul obișnuit al rugăciunilor conform recomandărilor Coranului.
Fiecare rugăciune are șapte poziții. Primele trei sunt „Rakaat”. Aceasta înseamnă că cineva se ridică pe un hanebg, trebuie să citească un verset din Coran și să se roage lui Dumnezeu prin găsirea unui loc liniștit.
După ce se termină Rakaatul, partea a doua a rugăciunii începe cu mulțumirea lui Dumnezeu și se continuă cu un discurs religios. Discursul religios, care se numește și „Khutba”, abordează diferite subiecte din Coran și pot fi și alte teme spirituale.
În final, Imamul conduce o altă Rakaat, pe care se încheie cu saluturi adresate lui Dumnezeu în mulțime. Cei pe care îi presupun că au participat la rugăciune se mângâie reciproc și se salută reciproc, transferând sentimentul lor de solidaritate.
Ceremonialul Rugăciunii de vineri
Ceremonia Rugăciunii de vineri este foarte simplă și cuprinde elemente care sunt regăsite în majoritatea altor ceremonii prin care se aduce laudă lui Dumnezeu. Musulmanii care participă se pregătesc masându-și fața, mâinile și gleznele. Ei sunt îmbrăcați în haine purtate numai în momente de rugăciune sau ceremonii religioase. Multe dintre hainele utilizate în timpul rugăciunii sunt îmbrăcămintea tradițională.
În general, rugăciunea de vineri are următorul ceremonial:
• Pregătirea fizică: această pregătire implică mașinarea faței, a mâinilor.
